Sufletul-cadavru

 

Mi-am uitat sufletul în ora de ieri,

călăul l-a găsit şi l-a ascuns între frunze de gânduri

boceşte toamna ca o văduvă pe marginea criptei

cerul se prăbuşeşte în apa sfinţită a cuvântului

corbii ciugulesc cu poftă din cadavrul-suflet

doar ochii, nespuşi de senini, mângâie necuvintele.

Călăul tropăie pe inima sufletului

 din cer se prelinge amurg de viaţă

corbii, sătuli, s-aşează la picioarele nopţii

îngropată în albul zăpezii de mâine.

Boceşte toamna peste sufletul-cadavru

lacrmile reci mutilează cuvintele

rotungite frumos, într-un miez de vară,

vine dimineaţa cu dricul de cristal

aruncă spre ora de ieri busuioc, uscat în cealaltă oră,

 înainte de a se naşte sufletul.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
Victor Bivolu a postat o discuție
1 oră în urmă
ELENA AGIU-NEACSU a postat o discuție
Acum 3 ore
Victor Bivolu a postat o discuție
Acum 4 ore
Ioan Muntean a comentat la postarea de pe blogul Ioan Muntean vizita la elisabeta (cybersonet CCXCIV)
Acum 5 ore
Mai Mult…
-->