Visând s-apuc ziua de mâine.
Ca incomodul jerpelit
Pe care-l vezi în rând la pâine;
De care te izbeşti grăbit,
În goana ta spre altă parte.
Sunt anonimul ponosit
De care rostu-ţi te desparte.
Sunt doar un om nefericit,
Care trăieşte aşa cum poate.
Plânge râzând, sau râde trist,
Pe drumul lui târâş pe coate;
Sub drobul uriaş de sare,
Din care semne de-ntrebare,
Îi cad pe fruntea-nfierbântată,
Muncindu-i mintea zbuciumată,
De lungul lui târât prin viaţă,
Tot înnodând la rupta aţă,
Ce subţiată se destramă,
Punându-i poză, drama-n ramă…
Sunt doar un om obişnuit,
Care sughite-n pumn ades.
Sunt cel ce tremură lovit
Şi plânge-ncet, neînţeles.
-->
Comentarii