Astăzi sunt o femeie oarecare prin mulțime,
pășind prin toamna de afară
cu o explozie de primăvară-n suflet
și un zâmbet larg,
gata să dăruiesc fiecărui trecător,
flori și lumină…
Merg dansând ușor,
pașii mei nu mai numără clipele,
împrăștie frunzele de pe trotuare
ca pe niște confeti,
le fac cu ochiul oamenilor grăbiți
și le las în urmă o dâră caldă de lumină
și-o poftă de viață.
Ofer o îmbrățișare din priviri unui copil,
o vorbă caldă unei bătrâne, vânzătorului
de covrigi, acei covrigi care împrăștie un miros
de te îmbie să-l cumperi…
Cafeaua, pe care o țin în mână,
e un combustibil pentru zâmbete,
în timp ce aburul desenează
inimii în ziua rece de afară.
Soarele de octombrie îmi zâmbește,
dăruindu-mi bucurie și speranță.
Nu am nimic de demonstrat lumii,
sunt o scânteie liberă care împrăștie bucurie,
sunt o oarecare,
și asta e cea mai vibrantă formă de trăire.
Și, da... Dansez prin anotimpuri,
zâmbind firesc, fără măști și alte șiretlicuri,
trăiesc cu inima deschisă,
bucurându-mă de tot ce întâlnesc.
-->
Comentarii
apropo, interesante "dueluri-dialog"!🤗😊🌞
Un alt oarecare în mulţime
Prin toamna de afară merg liber prin mulțime,
Sunt un alt oarecare pierdut în lungi altitudini,
Dar port o primăvară ascunsă-n pieptul meu
Și zâmbetul pe buze îl dăruiesc mereu.
Pășesc dansând alene pe străzi cu frunze moarte,
Lăsând în urma mea doar clipe fără moarte,
Le fac cu ochiul iute celor ce trec grăbiți
Și-mprăștii flori și raze spre oameni obosiți.
În mână țin cafeaua cu aburi de iubire,
Un combustibil magic pentru o zi cu fire,
Iar soarele din ceruri îmi zâmbește-n amurg,
Când legile din lume încet din mine curg.
Sunt un alt oarecare, o scânteie ce zboară,
Ce nu vrea să demonstreze nimic a câta oară,
Dansez prin anotimpuri fără de măști sau frici,
Trăind din plin secunda și tot ce-ntâlnesc aici.
...
Da, frumos...😉🤗