Sunt un nucleu cu prea multe orbite
Nemarginirea ca s-o pot învinge,
Duşmanii morţii nu mă pot înghite
Şi-n fluxul vieţii m-or împinge.
Am tot întregul rotunjit în mână
I-am pus nobleţe în spirit şi rostire,
Am pus în palme lacrimi pe ţărână,
Iubirea să înveţe s-o respire.
Să caute lumina stinsă într-un sărut
Din care noaptea pierde arse stele,
Prezentul cu viori în care am dispărut,
Ca să mă prind în joc tăcut de iele.
Şi nefiresc iubito pune-mi frâu
Când simt lăuntrul năpădit de fluturi,
Şi ochii tăi cum picură-n desfrâu
În dimineţi învinse de săruturi.
-->
Comentarii