Sunt zile

Sunt zile 


Ştii, sunt zile când în mine, moare-un cuvânt 
şi muşc din mărul putred 
şi încalc porunca Lui, 
rotirea mi-e oprită, 
nu murdăresc pământ, 
mă unduie un vis, 
dar nu-l spun 
nimănui. 

Sunt zile care nu ştiu, 
iubito, ce să însemne, 
aştept să fiu cu tine, 
oricând, pe oareunde, 
mă duc şi-aduc în casă, 
câte un braţ de lemne, 
visând că ne iubim, nebuni ... 
între secunde. 

Dar mă trezesc în dor 
şi parcă mi-e osândă 
şi las şi visul meu 
chiar să îmi muşte carnea, 
să guste din păcatu-mi, 
din ruga mea, mereu, 
iubirea mi-e plămândă, 
El să-mi arate calea.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->