Suntem nebuni
(GV)
Suntem nebuni, dureri din rugi de mure,
le bucurăm de se deschid pământuri,
în lunga noapte de lângă pădure,
ne ascultăm copacii, în săruturi.
Suntem nebuni, cărarea mea de sus,
schimbăm şi ordini, vise, anotimpuri,
avem rugini în vorbele discurs,
să tragi oblonul, peste rânduri, friguri !
Suntem nebuni şi parcă nu ne pasă,
căci lumea asta toată e ca noi,
surâdem o durere ce ne-apasă,
ne bucurăm de seceta de ploi.
Noi am băut din apă, tot regatul,
doar regele a refuzat nebunul,
se minunau curtenii şi palatul,
căci se credeau normali, nebun doar unul.
Sărmanul rege plictisit de tevatură,
îşi puse gând să bea şi el ulciorul
şi-a înebunit îndată, pe măsură
de-atunci regatul îşi slăveşte eroul.
-->
Comentarii