În cuiburi cântă păsărele
Vesele, zglobii în glas,
Că primăverii i-a rămas
Un cer senin și plin de stele.
Frunzișul iară se-ndeseste,
Copacii-abia înmuguresc,
Iar florile frumoase cresc
Cand tot pământu-ncet rodește.
Doar tu înlăcrimată stai
În prispa casei așteptând
Și speri că va veni curând
Băiatul tău cu păr bălai.
Dar el demult pe veci plecat
În dreapta lume-ndepartată
Nu s-o întoarce niciodată
Căci râul vieții i-a secat.
El a pierit într-un război
Al nimănui și-al orișicui
Și dus sub steagul țării lui
Căzut a fost doar pentru noi.
Când trupu-i era plin de sânge,
Departe-n alte zări străine,
Să-l spele n-avusese cine,
Să-i ducă o floare sau a-l plânge.
Și moartea ți-ar fi mai ușoară
Decât această așteptare,
Cu ochii triști pierduți în zare,
La fel în fiecare seară.
În sinea ta măicuță bună
Tu încă speri că se întoarce,
Dar fusul timpul tău îl toarce
Curând veți fi iar împreună.
Și-l vei veghea ca altădată,
La căpătâiul lui vei sta
Și-l vei iubi,și alinta,
În veci pe lumea aialalta.
-->
Comentarii
Multumesc frumos doamna Lenus !
Superbe versuri!