Și iată, dintr-odată, dau vulturii târcoale,
miroase-a sânge acru, a hoit de animale,
prin ascunzișuri viermii se-ncaieră tăcuți
pe resturi putrezite din care-au fost făcuți.
Se-ntinde ca o plagă această ciumă-a morții,
în carnea înverzită puroiul ia proporții
extazul nemuriirii te-aruncă de pe stâncă,
degeaba ai fost vultur! tot viermii te mănâncă!
Adina V.
16.10.2018
-->
Comentarii
Mulțumesc mult pentru popas, doamnă Anișoara Iordache, Agafia Drăgan
Gabriela...ție nu pot să-ți spun altfel decât vulcănaș
Te îmbrățișez, draga mea!
Domnule Ioan Mihai Tudoran, nu fiți dur
Cei mai fericiți sunt aceia care văd calmul și viața rozalie, vă asigur.
Cu drag și vă mulțumesc pentru popas
Cameluța mea dragă!! Eu sunt rara avis
, uit mereu parola și apar sporadic, plus că îmi ia ceva timp să mă obișnuiesc cu formatul site-ului. Acum am zărit comentariul tău, a trecut ceva timp ... Te îmbrățișez cu drag!
Adinaaa... ce surpriză!!!
Foarte bună poezia, cu mesaj care "ustură"! Mi-a plăcut mult! Pupici! 
Adina, ce cauti tu pe acest site de bomboane zahariste si fundulite roz...sint dure versurile tale, severe si adinci.. sint greu de digerat de o lume in carnaval cimpenesc continuu..Sint versuri care vor sa dea de gindit intr-o lume lipsita de ginduri, inecata doar in emotii si lalaiala multicolora de zarzavat intelectual.
Extraordinară poezie! De o mare profunzime! Felicitări, Adina!
Recitit cu placere
Trimitere la intelepciunea vietii.
Interesant si frumos scris.