Văd zborul unui stol de aripi
trăgându-şi umbra peste vârf de pădure
în ritm solemn şi seren
de sentimente cenuşii, imature.
Of, mă doare această primăvară
în visuri de flori grav rănită
cu amintiri de crengi încă netrezite
şi cu pălărie albă de munţi încă netopită.
Comentarii
Mulţumesc, domnule Muntean. Nu-ţi vine să crezi că e dintr-un oraş!
Mulțumesc, doamna Nicoleta!
Sensibil şi frumos!