Las poruncă să nu uiţi învăţăturile mamei,
să-ţi croieşti un drum prin viaţă
care să fie numai al tău
unde timpul se va umple cu fapte.
Nimeni nu-i mai bogat în memorie
decât cel ce pune sîmânţa-n pământ
să-i rodească privirile-n toamnă
galbene pe câmpiile din rai.
Când totul se petrece într-un trup muritor
sufletul ca un strugure stă atârnat de cer
şi cade cu o lacrimă sub cearcănul ochiului
sare, pe o frunză ruginită de supărare.
O tăcere şlefuită pe margini de plăcerile nopţii
lângă copsele femeii cu o amiază fierbinte
îi pune în gând o dragoste ce-i fură visul
şi se adânceşte prin sângele violet de aşteptare.
În armură luminoasă ca sfârcul unui clopot
sânii iasă din spasme cu miros de flori
şi îngăduie uitarii din şoapte înşelătoare
să se piardă fără amprente umbroase.
-->
Comentarii