Soarele iernii reci apune,
fulgul de nea multe spune,
Simt în suflet multă tăcere,
îmi lipsește a ta mângâiere.
Fulgi mulți încep să zboare,
dispare ultima rază de Soare,
În suflet am acum multă pace,
numai ceasul vechi iar tace.
Visele nopții sunt mai adormite,
legănate de gândurile nerostite,
Somnul alunecă printre pleoape,
știu că-mi ești mereu aproape.
Vântul la gemuri mai tare cântă,
pe bolta cerului senină și sfântă,
Fulgii aleargă departe în noapte,
printre a visurilor tăcute șoapte.
24.01.2021
-->
Comentarii
Este cumva o continuare a Poveştilor de iarnă lansate de Rodica Bogdan, poate cumva aceste versuri vor fi adăugate şi acolo! Cum pe la noi nu e iarnă acum, încerc să pătrund spiritul ei prin "Tăcerile iernii" divulgate de Nicoleta Mija.