vântul scutură tăcerea,
strada este acum pustie,
ascult glasul frunzelor,
când vântul le mângâie,
mulți acum întreabă...
nimeni nu răspunde.
sufletul se odihnește în carte,
pe stradă latră tare câinii,
frigul doarme în oameni,
tăcerea freamătă între frunze,
mulți acum întreabă...
nimeni nu răspunde.
în casă este multă liniște,
copilul zâmbește într-o poveste,
o mână de soartă ascunsă,
chinuie Pământul și oamenii,
mulți acum întreabă...
nimeni nu răspunde.
se-arată suferința în lume,
ți-e inima plină de țipătul durerii,
în loc de bucurie, numai suferință,
sunt oameni care aduc răul,
mulți acum întreabă...
nimeni nu răspunde.
tânăr, bătrân, bogat, sărac,
adună numai vorbe goale,
doar cerul ne mai ajută ,
acolo cineva te iubește,
mulți acum întreabă...
numai cerul ne mai răspunde.
-->
Comentarii