Simt cum noaptea încet coboară
Luna stă sfioasă ca o căprioară.
Tăceri ascunse în clipe trecute,
Ne-au nins anotimpurile flămânde.
Urma se pierde pe poteca nopţii,
Cuvântul simte greutatea sorţii.
Tăceri strivite uitate de vreme,
Un dans terminat atât de devreme.
Lacrimi ascunse prin vise în gene,
Pereţi acoperiţi de ale nopţii desene
Vântul singur se lipeşte iar de geam
Tăceri în care visam şi mult citeam.
Amintiri de fum ascunse de timp,
Ninsori ne acoperă în orice anotimp.
Crengile adună frunze şi multe flori,
Amurguri în care suntem călători.
-->
Comentarii