Frunzele timpului se apleacă, cad în seară.
Se umple cămara sufletului la gura sobei.
Amintirile se aprind. Sunt pensulele nopţii.
Pictează cerul cu flori – stele.
Lumină pentru paşii purtaţi pe alei
şi toamna
mă caut cu privirea printre gânduri şi dor
de zbor (ne)cuprins. N-am aripi. Doar braţe-
le întind, crucific zarea. Nu plâng.
Sunt lacrimile cerului pe obraji.
(Udă pământul pe care calc.)
Eu sunt la poalele lui.
Mă-ngenunchi, mă bucur, iubesc şi sper, cred.
27.10.2015, ora 19,54’

Comentarii
multumesc din suflet Veronica, o zi asa cum ti-o doresti, Marius
Amintirile se aprind. Sunt pensulele nopţii.
Versuri deosebit de frumoase!
multumesc din suflet Lilioara, o zi binecuvantata, Marius
Pictează cerul cu flori – stele.
Lumină pentru paşii purtaţi pe alei
şi toamna
Foarte frumos tabloul acesta al toamnei!
Felicitari!