Printre fulgii albi de nea
Gerule, iţi simt suflarea
Ei se-aşează-n palma ta
Şi albeşte toată zarea.
Neaua albă, sclipitoare
A acoperit pământul.
Tot privind în îndepărtare
Mi-este alb şi cuvântul.
Aş vrea sa o văd pe Alcor
Rătăcită sus pe cer
În al iernii decor
Îmbrăcată în mister.
De-atâta ger şi viscol,
Albul este un tablou viu
Şi îmi pare un miracol,
În mijlocul lui să fiu.
Simţurile-s amorţite,
Sunt albă şi-ngheţată,
Gândurile-mi sunt şoptite
Neaua-i albă, nepătată.
Voi veni la primăvară
Cu gingaşii ghiocei,
Când răsar întâia oară
Să cresc odată cu ei.
Mihaela Moşneanu
Comentarii
Am revenit.!..iarna la fel..se incapataneaza sa mai ramana.!..totusi..primavara e pe drum..se aud zvonurile naturii.. asteptam ghioceii vestitori...!
..
Mulţumesc Cami pentru popas şi pentru frumosul videoclip.
Mulţumesc frumos Delia.
Fulgi de nea, in imaginatia ta! Felicitari Mihaela
Felicitări Miha, un poem reuşit, la mai mult draga mea.
Mircea, Dane, vă multumesc frumos.
Voi veni la primăvară
Cu gingaşii ghiocei,
Când răsar întâia oară
Să cresc odată cu ei.
Frumoase versuri , felicitări Mihaela !
Să-nflorești odată cu ei!
D-na Victoria, Maria, vă mulţumesc frumos.
poezia te-ndeamna la joaca , veselie ! frumos dar mai frumos ar fi sa ne jucam si noi ,asa ca, hai la joaca prin zapada!!!! eeeii?