Lumini târzii alunecă în vise,
numai de iubirea noastră aprinse.
Întinde larg aripile altă noapte,
se odihnește pe masă o carte.
Prin fereastră luminează Luna,
noaptea ne acoperă cu haina.
Adesea melancolia mă cuprinde,
pe cer Luceafărul se aprinde.
În vise se odihnește în tablou,
vântul alunecă pe același tangou.
Răcoarea se ascunde printre ramuri,
picuri de ploaie cad pe geamuri.
Albe petale luminează strada,
fredonează noaptea serenada.
Stingher vântul aleagă nicăieri,
prin iarba verde cântă doi greieri.
Un vis se ascunde printre pleoape,
numai o stea este acum aproape.
Pe cerul nopții doar luna pribeagă,
câteva stele după ea mereu aleargă.
Vântul cântă , strada este pustie,
tabloul cel vechi multe mai știe.
Sub ramuri doar veșnicia timpului,
adună noapte lacrimile visului.
În primăvara tipului este pace,
astrul nopții vrea să mă împace.
La geamuri se leagănă miresme,
cireșul stă de bază de multă vreme.
Un fulger taie bezna nopții, plouă,
privesc în tablou mărgele de rouă.
Pe perete alb doar vechiul tablou,
răsună pe stradă încet al ploii ecou.
Te aștept să citești, când vii în zori,
despre anotimpul verde, trist uneori.
Când cerul ascunde dimineața stele,
visele nopții stau ascunse în ele.
Sub verzi arbuști este multă viață,
o rază de soare mereu mă răsfață.
Într-o primăvară verde și mai tristă,
ploaia printre raze mereu insistă.
În multe vise timpul trece liniștit,
de primăvara noastră mi-am amintit.
23.04.2020
-->
Comentarii
Cu mare drag!
Mulțumesc!
Minunate versuri!