Ştafeta învierii

 

 

Cerul a coborât din noaptea pământului,

peste zarea ochilor, cu Lumină, în trenul vieţii.  

 

Tata m-a bătut pe umăr.

 

Întoarse, din teamă, din trecut, binele şi răul ne aşteptau întinse pe iarbă

ca-ntr-un coş de nuiele cerate de timp, vopsite în culori din curcubeu.

 

Am ciocnit moartea şi viaţa.

 

Bucuria nu ne lipsea de pe ridurile feţei. Nu ştiam

de oul meu sau coaja lui, era mai tare. Am bătut de trei ori.

 

(Plângeam, zâmbeam, muream, trăiam.)

 

Ne-am predat ştafeta învierii.     

 

 

12.04.2015, ora 18,38’

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->