TAINICĂ ARVUNĂ

TAINICĂ ARVUNĂ

Deseori, gândul ia conturul pașilor tăi
și-n atingeri suave rătăcim împreună,
emoțiile se topesc sub ale inimii bătăi,
apoi gândul primește tainică arvună.

Rătăcim prin gânduri fără de oprelișți,
foșniri mătăsoase ca pânza de catarg,
gândul ne apropie, dar suntem realișți
când valurile de frustrare ne țin în larg.

Dorințele ascunse le depănăm tăceri,
înnodate-n tainică arvună, făr' de altar,
știu că nu renunți gândului să mă ceri,
am rămas cadoul din al timpului sertar.

Suspină tăcerile, presărate prin cuvinte,
chiar dacă, pe alocuri... respiră fericire,
sunt singura dovadă că ne ținem minte,
căci sufletul ne este filon plin de iubire.

5 Martie 2018 - MIT

1979386860?profile=original

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->