Pot să-mi închipui
cum străpung cu privirea
munţii gemeni ai nurilor copţi
în care zace nerăbdarea
mătăsoasă şi dulce.
Limba pieptului tău
pe care o s-o învăţ
tot repetându-i cuvintele,
trandafiri zâmbind aprins
prin aerul somnului meu
cuprins de visare.
Crestere-n ierburi,
culoarea şi aroma aerului
adânc respirând
setea din frunză,
cât copacii să-şi pună
pe ramuri împlinirea.
Clipa în care se varsă
lacrima în potirul divin
şi viile îşi pictează toamna
într-un portret în ulei,
dealurilor dând margini celeste.
Prin gradini florile
îşi aleg trandafirul rege
tainică gâlceavă iscând.
-->
Comentarii