Te-am aşteptat
cu privirea prinsă-n începuturi
şi-o cupă cu vin roşu uitat între cuvinte.
la cumpăna dintre a fi şi a nu fi,
înfloreau umbrele iubirii
cu aripi tot mai străvezii.
Te-am aşteptat
cu ramuri înclinate spre apus
şi o ultimă floare de toamnă.
în ispita unui anotimp prea copt,
frunze prea devreme furate
mai sperau încă.
Te-am aşteptat
cu faţa întoarsă spre ţărmul tăcerii
şi-un gând răzvrătit în drum spre neunde.
oare va putea rodi
înainte să cadă
între iluzie şi sunt?
Comentarii