Mi-e sufletul coardă de harpă
Vibrând la orice adiere
Şi la orice şoaptă
De vânt adusă
Pe-aripă de toamnă-ntârziată.
Iubite,
M-am rătăcit printre parfumuri,
Printre frunze ruginite,
Pe dealuri, munţi şi văi,
Prin anotimpuri căutându-te...
În lacrimă m-am transformat
Şi ochii ţi i-am mângâiat, alinător,
De-atâta dor, eu rouă-am devenit,
Iar norii m-au plouat pe-obrazul tău,
Şi-n ochii tăi am poposit.
Tu m-ai cules uşor, m-ai sorbit,
Te-ai răcorit şi-ai adormit...
Parfumul toamnei ne-a învăluit
Şi, într-un dans nebun, ameţitor,
Visez
Să ne topim în vers nemuritor.
-->
Comentarii
DUPA DOI ANI...ACEEASI STIMA..CU REVERENTA !
FRUMOASE VERSURI !
..... "vers nemuritor.." VA UREZ...!
FRUMOS POEM..!