Te iert chiar dacă timpul nu ne iartă
Gândul dușman ascuns adânc în noi
Ce inima despică cum ramul din altoi
Cu vorba grea scrâșnită într-o șoaptă.
Prin amintiri găsit-am numai zloată .
Le-aș vrea spălate cu torențiale ploi
Când iert, dar timpul nu curge înapoi
Să-împrăștie furtuna grea, iscată.
Îți iert și pașii rămași pe veci strigoi
Iar zâmbetul, ți-l trec de acum la ticuri.
Mai iert și neputința visului în doi
Când timpul strică tot neînvățat cu trucuri.
Adulmecând iubiri cu alte gusturi noi
Ne umplem astfel viața, cu nimicuri.
Veronica Șerban
( Foto: sursa internet)
-->
Comentarii
Mulțumesc, Mihai Ștefan Arsene!
Mulțumesc frumos, Lenuș!
Te văd romantic, Vladimir
Și pentru asta te admir!
Mulțumesc frumos!
Frumoase versuri!
dacă mă ierți, mă simt înfierbântat
și simt ceva ce-i greu de explicat -
doresc să te iubesc la nesfârsit
iar tu să-mi spui că-ți sunt iubit...
să facem ce-i mai bun în viață
fără de nori și fără ceață -
să stăm mereu îmbrățișați
și cu senzații unice... cuplați...