Te iubesc cu-acea candoare, sinceră-adolescentină,
Cum și tu mi-arăți fervoare – ca o floare din grădină
Înflorești când de iubire îți vorbesc, doar te ador –
Știu că nu e amăgire, sufletul mi-e-așa ușor
Și te văd în toate cele, aer, apă, cer și nori,
Înger în visele mele, însă îmi dispari în zori
Ca s-apari pe la amiază, pe cărare printre brazi,
Când te văd, trupu-mi vibrează și te vreau cu mine azi.
Te iubesc cu nerăbdarea de-a te ști mereu cu mine,
Ca tine cât este zarea, nu e alta, și-o știi bine,
Simt cum dragostea curată se așterne între noi,
Precum ziua luminată, cu mult soare, dar și ploi
Care vin să dea belșugul câmpului de-un verde crud,
Căci pe unde-a trecut plugul, umblă sufletul zălud –
Umblă să te întâlnească și apari dinspre zăvoi
Ca să îți reamintească vâlvătaia dintre noi.
Te iubesc precum deșertul, râul cel învolburat
Care-l udă, stingând focul, soarelui înflăcărat,
Aducând pe mal verdeața – sufletul cel răcorit
În nisip aducând viața – e un vis, cum ați ghicit –
Vis de dragoste curată, izbândit așa frumos,
Căci iubirea minunată are-așa de mult folos,
Tu ești eu și eu ca tine, amândoi îndrăgostiți,
Iar iubirea mult va ține și-om fi veșnic fericiți!
-->
Comentarii