Absenţa ta mă tulbură, mă înfioară
Iubita mea cu trupul zvelt,de căprioară
Vocea ta de înger mă duce în extaz
E suavă şi-mi aduce lacrimi pe obraz
Te aştept cu-nfrigurare în cuibul de amor
In braţe să te am cuprins de al tău dor
La mine-n suflet ţi-am clădit castel,
Tu să- mi regină, eu simplu menestrel
Pe ecranul minţii derulez un vis
Cu trăiri din vară, doar noi în paradis
Ne iubeam frenetic pe un colţ de stea
Din înalturi Luna tandru ne privea
Pe alei prăfuite din sufletul meu
Gânduri se adună, eu ca Prometeu
Zbor până la ceruri, focul îl răpesc
Ţi-l aduc iubito fiindcă te iubesc !!
-->
Comentarii
Asa este Nicolae... Multumesc pentru lectura !
Poate Mircea, poate.....Multumesc pentru popas..
Mulţumesc Lenus..! Cu drag,Dan..
Inaltator sentimen este iubirea. Ea face sa avem si aceasta poezie deosebita. Felicitari!
Ii pui foc la suflet...
Frumos Dan!
Mulţumesc Vasile...!
Frumos!
Mulţumesc Gabriela ! Să ai o duminica insorita !