Te mai iubesc! O spun cuprins de teamă,
Să nu mă critici că vorbesc prea tare.
Să nu-mi arăţi că te-ndoieşti ,tu care,
Consideri că poţi măsura ce-nseamnă.
Ne mai iubim, dar diferit de clipa,
Ce la-nceput ne-a ridicat aripa.
Noi,călători prin raiul pământean,
N-aveam oprelişti şi nici legi n-aveam…
Gândeam o noapte fără de sfârşit;
Doream o contopire siameză;
Visam să fim, noi, singuri pe faleză;
Fără de limite, şi eu, şi tu, ne-am fi iubit.
Indiferenţi la ce simţea tribuna,
Când încerca perfid, să spargă diamantul,
Pe care-l admiram fără de teamă,
Ne tot băgau pe gât o altă, sau un altul…
Râdeam atunci şi ne priveam complici,
Nici nu conta că ei turbau în furii,
Nu ne păsa nici când primeam injurii.
Nu însemnau atunci nimic acei „amici”.
Ei au rămas pe rând, tăcuţi, în urmă,
Noi, călători zâmbind mereu – nainte,
N-am mai avut nevoie de cuvinte.
Ne-am înţeles fără de trâmbiţă şi surlă.
Şi-a trecut timpul, criptă de prezent.
Sub lespezi de rutină şi necaz
E îngropată dragostea nebună
Şi parcă, însăşi viaţa, nu mai are haz.
Te mai iubesc! Eşti tu, complicea mea.
Acea prietenă nebună în iubire,
Care iubeai iubirea în neştire
Şi-ai fi dorit ca timpu-n loc să stea.
Dar zboară, ia cu el elanul,
Ce te făcea să crezi în nemurire,
În adevăruri fără de prihană
Şi-n marea, fără limite, iubire.
-->
Comentarii
Notele-mi răsună-n noapte …
Fiecare clipă care trece,
Sufletul meu şopteşte …
Amintirea ta mă răscoleşte
Luna îmi apune-n suflet…
Dar inima-mi mă încearcă
Să-ţi spună printre note:”te iubesc”…
Sufletul mi-e gol,pustiit de dor,
În acorduri de vioară plutesc uşor.
Căci iubirea noastră s-a pierdut.
superbe versuri...Felicitări!
Cu prietenie Lenuş
Versuri sensibile,o declaratie de dragoste in versuri...foarte frumos,felicitari!