cu simpla mea speranță de-a nu te mai trăda
într-un joc al libertății
când valuri vin și te împing în ațipiri de gând
mi te-am pictat în centrul cristalului divin
din deșucheri ating scântei răsăritene
ca vechiul lacăt frânt să cadă
te-mpart amar și îmi miroși a iarnă
livadă-ncorsetată-n muguri galbeni
de fum și vânt ochii-mi sunt plini
iar noaptea-mi pune stele-n palme
deșarte întâmplări din nou revin
prin necrezute încercări de iarnă
în tălpi când prinsu-mi-ai rugina Dinainte
te fericesc puțin câte puțin
ca în amorul serpentin
sunt basmul ce-și poarta sicriul pe umeri
din cripta rănilor ascunse
oftează luminoasă o icoană
că-s botezat după o lege chioară
și parcă mai ieri m-am spânzurat c-o vară
în șerpuiri de stânci o vină de lumină
întâia oară liber
mă-ntorc să mă-nglodez
cu mâna mea matură
evlavie pe ritm de tunet clandestin
și gerul curs pe cap
pios să mă sublim
din simpla mea speranță de-a nu te fragmenta
-->
Comentarii