Te simt

Te simt... 
(GV)

Te simt între coperţile unui cer, 
vălvătaie de cuvinte, 
ca şi rând al clipei, 
ce ne unge-n lut boabele de mir, 
când scufundă marea, 
în doruri valuri. 

Nu te ascunde în stropii de ploaie 
cu veşniciile deghizate, 
ca eu zăpăcit şi zălud,să mă sfărm 
la marginea pădurii de văi, 
într-un joc adevărat, 
cu un Pământ pe rug, 
unde încă,şarpele, 
îşi pregăteşte ispita, 
în coşuri de nuiele ! 

Aştepta-mă pe marginea 
zâmbetului tău, cu focul  
care stă în smerenie 
să ardă veşnicia, 
lângă un rug,forfotind de îngeri, 
unde eu mă închin la câmpuri 
cu fluturi şi flori, 
răstălmăcind gândul, 
ca să nu te doară !

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->