Te știu?

Ce-mi place oare-n poza ta?

Nu știu... Să fie oare

O urmă de ”nu mă uita”,

Sau o fi altă floare?

 

Privirea-n care mă scufund,

Curată, tristă, mare?

În ochi tu ai ceva profund,

Ce încă te mai doare!

 

Te știu din sufletul ce-ai pus

În versu-ți, o splendoare!

Aici în poză gându-i dus,

Pierdut în depărtare...

 

Privești prin noi, în infinit,

Visând a ta iubire.

În suflet ard încă mocnit

Un dor... Și-o amintire...

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Mulțumec Maria Giurgiu pentru comentariu, aprecierea e reciprocă!

  • Frumoase versuri!Am lecturat cu multă plăcere!Apreciere!

  • Mulțumesc mult Agafia Drăgan, părerea dvs. contează mult pentru mine fiindcă vine de la un suflet sensibil...

  • Lecturat cu multa placere. Frumos!

  • Mulțumesc Lenuș, mă bucură trecerea ta pe aici!

  • Vă mulțumesc pentu comentarii și critică, domnule Ion Vanghele.

    În toată poezia este vorba despre gândurile, simțirile stârnite de o poză, o fotografie.Strofa a doua de care vorbiți, nu se ocupă de diagnosticări sau acțiuni fizice ci continuă răspunsurile la întrebarea din primul vers, altfel, scoasă din context, își pierde sensul și seamănă cu ceea ce ați gândit dvs.

    Tot privind la acea poză am scris și ultima strofă, care, chiar dacă v-a ”amuzat”, atunci când am publicat-o prima oară, în 2012 a fost apreciată.

    Mi se pare perfect plauzibil ca același text să stârnească în oameni diferiți, senzații diferite.

    Și eu apreciez unele din poeziile colegilor de aici și pe altele... mai puțin.

    Cu respect...

  • Frumos!
  • ce frumos potriviți domnule Ioan Muntean imaginile cu conținuturile scrierilor! Vă mulțumesc!

  • Elena comentariul tău e ca un premiu pentru mine! Da, sufletul se vede prin ochi, prin cuvinte, prin ceea ce lasă frumos omul pe unde trece. Mulțumesc!

  • tumblr_mks6xyirnH1qd7iiwo1_500_large.jpg

Acest răspuns a fost șters.
-->