Te văd, te simt, te-aud și te rostesc, un sentiment de plinătate curge,
Este ceva sublim, Dumnezeiesc, oricât de mult ar fi, nu îmi ajunge!...
Te vreau, te strig, și-ntr-un târziu te văd, ești minunată, părul lin îți curge,
Oricât aș căuta să întrevăd, destinul nostru neștiut se scurge,
Și-n orice floare, nor, sau vreo stea, te văd pe tine, mult de tot dorită,
Iar Paradisu-n care să trăiești ai vrea, eu îl clădesc, să fii tu mulțumită;
Dar dacă-ar fi să nu-mplinesc ursita, de tine să nu pot să fiu aproape,
Rămâi tu unica și mult-dorita, până ce Hades îmi va coborî pe pleoape!...
În visul meu de noapte te visez, mai minunată, cum n-ai fost vreodată,
Și din frânturi apoi te recreez, vrăjit de plăsmuirea minunată –
Dar visu-i vis, aș vrea să îl trăiesc, aievea tot ce simt să se-mplinească,
Eu către asta, sincer, năzuiesc, nu va fi om ca mine să iubească!...
Însă nu ești atunci când mă trezesc, a fost doar plăsmuirea minții mele,
Și stau în noapte, singur pătimesc, și mă gândesc la toate cele rele;
Dar timpul lucră în favoarea mea - știu că mirată tu te vei întoarce,
Și fiecare clipă va să stea trăită-n ritm intens, din ea vom stoarce
Tot sentimentul drag, înălțător, trăirea-n cote maxim cu putință,
Iubirea va avea aripi de zbor, iar viața va uita orice sentință –
Vom fi un cuget și un singur trup, și dragostea va fi încântătoare,
Caci simt cum lângă tine eu erup, și nimeni n-a iubit atât de tare!...
-->
Comentarii
Mulțumesc frumos, stimată doamnă!...
Frumoase versuri!