Eu te-am întors din drumul prin lume,
păpuşă vie de catifea lunară,
să-mi aprinzi în inimă făclia
în jurul cuvintelor, să pot arde
mormanul de rămăşiţe din vise.
Cuibare de păsări cu pui, stupi de albine,
împerechere de cercuri în trunchiul luminii,
alunecări de ploi din cer pe pământ
odată cu singurătatea din sufletul omului.
Te voi căuta pretutindeni,
îmi voi topi după-amiezele în mişcare.
Te voi găsi în acel loc,
unde iubirile se simt între ele supuse.
Vom rămâne înlăuntrul trăirilor simple,
să păşim peste stavilele de întuneric
cu urme-n ţărână şi ochii-n stele,
pe sub arborii înveliţi cu aramă bătută
în coastele pădurii.
Vântul şuieră-n urechile căprioarelor
cântecul tău pe note înalte
şi păsările ascultă.
-->
Comentarii
Frumoasă căutare am lecturat cu plăcere acest poem