Anei
În dragoste am fost lunatic,
trăindu mi viața printre stele
și-acum sunt tot un singuratic
doar eu... cu gândurile mele
Mi-ai fost mereu o călăuză
prin lumea asta levantină;
și, dacă-n versuri îmi eșți muză,
în vis și-n gând îmi eșți regină
Neîncetat îmi eșți în minte,
de aceea-ți scriu vers după vers;
când nu voi mai avea cuvinte,
voi ști... din inima m-ai șters
Și, de m-ai părăsi vreodată,
te voi ierta, chiar de mi-e greu,
lăsând întreaga judecată,
celui ce e în locul meu
Comentarii
Superb!
Frumos...Felicitări!
Am citit-o de vreo cinci ori...E foarte frumoasă. Ultima strofă e extraordinară: "bombă literară"!