Zână – tulburarea minţii –
Pui pe jar până şi sfinţii
Cu chipul tău fermecător,
De neatins pentru un muritor.
Îţi curge părul ca o ploaie
Pe trupul zvelt, ca o văpaie
În care să-ţi rumeneşti visele
Şi să arzi în flăcări nopţile.
Voinţei mi s-a pus zăgaz
Şi petale de mac în obraz,
Să-mi astâmpăr setea de dor
Din ochi-ţi – fremătător izvor.
Gura coaptă-şi cere obolul,
Să muşc cu nesaţ – mărul –,
Păcatul originar să-mi fie
Dulce povară pe vecie!
Se întâlnesc două râuri – vijelii –
Ce-şi liniştesc zbuciumul în bucurii.
Te împresor cu o tainică mângâiere,
Să ne zidim într-un pisc de iubire.
MdRaesculum 13.11.2010
-->
Comentarii
O îmbrăţişare...prietenească.
cu drag
Să ne zidim într-un pisc de iubire.
Minunate versuri ...Felicitări!