"Teologie înseamnă a -I da Lui Dumnezeu întâiul tău gând și întreaga ta putere"
/ 1/
Printr-o viață de curăție și de iluminare, prin darurile sacramentale ale Bisericii, prin împlinirea poruncilor Lui Hristos, sub călăuza Duhului Sfânt-Dumnezeu, putem să ajungem, în timp, să rugăm la Dumnezeu în cunoștință de cauză.
Evagrie Ponticul spunea la vremea sa: "Teolog este cel care se roagă cu adevărat și cel care se roagă cu adevărat este teolog."
"Ființa umană poate depăși cadrele înguste ale logicii formale, și să se înalțe până la contemplarea metalogică a ființei pure. În această stare, mintea noastră iese din hotarele dimensiunii spațiului și vremii.Trăiește o tăcere mistică a minții, care se vede pe sine în afara vremii și asemenea luminii."/ 2/
Această experiență stă, prin vrednicia ei, mai presus de orice altă cunoaștere empirică.Dar, în aspectul ei final, mintea noastră, cea făcută de Dumnezeu, contemplează aici propria frumusețe, nu pe cea a Dumnezeului viu, spunea Sofronie Saharov în 2003.
"Fiecare om este o căutare și deopotrivă este o mântuire",spune mai departe Părintele Rafail Noica, ucenicul Arhimandritului Sofronie Saharov.
Intr-o mică lucrare, publicată anterior, am vorbit de marele nostru teolog cu viață de sfințenie-Pr. Monah Rafail Noica, fiul marelui filosof Constantin Noica .Există taina unicității fiecăruia din noi, pe care nu trebuie să o pierdem nicicum din vedere.
Ce dorește Dumnezeu de la noi ? Ceea ce dorește un părinte de la copiii săi. Să crească mari și să se împlinească, să ajungă la statura asemănării cu părintele lor.
Oricare alt gest al demersului nostru intelectual, este prea mic și meschin, față de Cine este Dumnezeu în realitate.E vorba de cel care s-ar dori roadă teologică, alta decât acela de a ne lepăda de sine, de a ne lua crucea sa cu răstignirea minții, începutul gândului duhovnicesc și teologic și de a-I urma Lui Dumnezeu
Ceea ce ne salvează pe creștini,de presiunea egocentrismului învestirii raționaliste în produsele minții noastre este nevoia noastră ființială de A IUBI .
Iubirea de vrăjmași face parte și ea din iubirea aproapelui. Un Tabor care se cere urcat, nu prin învingerea forței gravitaționale ci aceea a teluricului care nu te lasă să devii o făptură cerească, precum în cer și pe pământ:
-Da, Doamne Tu știi că Te iubesc !
Bibliografie
- Arhimandrit Sofronie, "Vom vedea pe Dumnezeu cum este", Editura Sophia,2005 ,
- Arhimandrit Sofronie, "Nașterea intru Împărăția cea neclătită", Ed Reântregirea, Alba Iulia, 2003.
Comentarii