gândurile prinse ca
într-un cortegiu tragic
mustesc rana sub paşii
umezesc ţărână cu fiecare minciună
pe care mi-o spui
în absenţa ta
rămân cu o închipuire de aripi
mă tem să nu ghiceşti
ceea ce este dincolo de zâmbet
să nu-mi tulburi amăgirea
în care mă ascund
picătură cu picătură
fir cu fir
un azi în care tu rămâi cu mine
până când
aud cum urlă lupii
în secatuirea dintre noi
şi într-o emoţională hibernare
aştept cutremurul
o altă revărsare a iubirii.
.
Comentarii
Multumesc, tuturor pentru lectura si apreciere!
Multumesc!