Ploaia ronţăie ferestre
cu ochii îngălbeniţi de frunze,
timpul rumegă ţigări în scrumiere,
cerul se priveşte cu silă-n băltoace
şi aerul se îmbracă în carne
strecurat într-un oftat
când sudoarea prelinsă tulbură
imaginea ca pe cuvinte
prin neînchipuite cercuri
şi stoluri de anotimpuri cad în praful străzii.
În ciobul meu de viaţă, am învăţat
cu lacrimi... să-mi sărez tristeţea.
Bibliografie: Blues,
Editura Paralela 45, 1999
-->
Comentarii