timp baudelairean
toamna îşi scutură petalele
pe umerii munţilor,
turme de nori
îşi varsă prinosul peste noi,
lumile par că-s pictate de Brughel
pe pânze întunecate,
timp baudelairian
unde tristeţea răsare-n gol,
ca un poem neterminat
tatuat cu sânge pe inimă,
gânduri fără trup
trec pe cer şi vise fără oase
făcute parcă din plastic
alunecă pe lângă mine,
păsări de noapte zboară
prin cenuşa timpului,
fagurii toamnei
umbriţi de galbenul pur
se topesc
de primii fulgi dezăpadă
căzuţi în neştire,
pulberi fluide
de dulce răcoare
cad pe vremea haină
la margini de timp
în ultima noastră tenebră,
ascunde-te-n mine viaţă,
să nu mi te fure moartea
ce-adulmecă
printre crăpăturile iadului.
sâmbătă, 25 octombrie 2014
-->
Comentarii
Foarte frumoase versuri!
Frumoase versuri!