Era un timp când alergam spre tine,
un timp dilatat ce ne îmbrăţişa în secundele sale,
Era un timp când doar lumina din noi conta
Când odată privirile întâlnite,
metamorfoza lui Eu ce devenea Tu acţiona instantaneu,
Când te mirai că-ţi revedeai inexplicabil
imaginea ta pe chipul meu
impregnată de adierea blândă a zefirului,
a apei reflectată de oglinda sufletului nostru.
Era un timp când încă nu ne-am îndepărtat rănindu-ne,
devenind un alt timp.
Doar Helios surâde...
Ştie el ce ştie!
-->
Comentarii