Înfund timpul cu privirea lăsată printre rânduri de dor şi şoapte
primenite de „babe” şi nouă toate cojoace lepădate din vreme
cu surle şi trâmbiţe scăldate de soare, de ploaie şi ninsoare
pătrunsă adânc în piele şi durere de cap cu principii (în)călcate
în picioare şi mucenicii toţi, s-au încălzit în lacul îngheţat de păcate
zdrobite de ciocanul cu patimi şi beau apă din patruzeci de pahare scobite
în golul din mine, de mine şi „baba” mea.
09.03.2015, ora 13,10’
-->
Comentarii
multumesc Emilia de vizita si cuvinte, o seara binecuvantata, Marius
Astăzi şi utima babă îşi aruncă cojocul... transpus în metaforă... suntem ca şi babele!
multumesc din suflet Rodica, o seara asa cum ti-o doresti, Marius
e drept ca e destul si-atat, insa barbatii vor mai mult...Putine cuvinte, esenta dand in prea/plin. Felicitari pentru realizare!