Tipar... ruginiu
E toamnă gri în urbea noastră veche,
Copacii-au îmbătrânit trotuarul
Resemnat. Nu îi pasă de tiparul
Grăbit a scrie tot... după ureche.
Pe-o bancă tristă, din parcul obosit,
Privesc cocorii care mă salută.
Brusc, frigul începe să se ascută.
Mi-ascund ființa-n paltonul ponosit
Și număr, derutat, pașii spre casă.
Mușcatele din geam cred c-au adormit
Privind la jocul din rugina deasă.
Arunc un lemn în sobă cam zăpăcit,
Zac în fotoliu, sorb ceaiul fierbinte.
E toamnă iar, natura nu ne minte!
-->
Comentarii
Vă mulțumesc pentru discretul semn lăsat domnilor: Marius-Adrian Ionescu, Mihai Ștefan Arsene.
Tiparul imaginii pe care mi-ai dăruit-o, dragă Aurelia, se asortează cu versurile mele.
Îți mulțumesc.