Se aud viorile de vânt,
îmi plec fruntea și le ascult...
cântă simfonia visului prierdut
în străine galaxii
mă-nconjoară decorul arămiu
o frunză tremurândă mă mângâie
sub cupola toamnei de aramă
trec clipele grăbite spre amurg
prin lumini confuze
culeg un trandafir rămas
pe creanga rece
din brumele târzii
o lacrimă-mi cade
pe tulpina înghețată
vibrează-n palma mea
visând înmugurirea
în primăvara care va veni...
-->
Comentarii
Mulțumesc mult, mult!
Frumoasă ,,toamnă de aramă"! Semn de plăcută, lectură.