îmi plec fruntea și le ascult
cântã simfonia
visului pierdut
în strãine galaxii
mã-nconjoară decorul arãmiu
o frunzã tremurândã mã mângâie
sub cupola toamnei de aramã
trec clipele
grãbite spre amurg
prin lumini confuze
culeg un trandafir
rãmas pe creanga rece
din brumele târzii
o lacrimã-mi cade
pe tulpina înghețatã
vibreazã-n palma mea
visând înmugurirea
în primãvara care va veni...

Comentarii
Frumos!
FELICITĂRI!
frumoasă-i poezia ta

găsesc
ceva din mine-n ea -
sunt frunza
ce-ți oferă mângăiere
când inima-ți mă cere...
MARIA !