E-o toamnă parfumată în fructe şi cuvânt...
Îi simt mirosul parcă, în mine-alunecând...
Adulmecată umbră cu rochie de mireasă,
Mă-mbracă în tăcere... Azi sunt cea mai frumoasă!
Mătăsuri mişcătoare de virtualul rod,
În simfonii de vânturi, prevestitor prohod
Îmi lunecă la tample, abstract, neînţeles...
Din rodul lor de sticlă, poeme am cules...
În valuri foşnitoare de frunze arămii,
Te-aştept, te-aştept de-o viaţă, iubitul meu, să vii!
Să alergăm în noapte ca doi fugari nebuni,
De frunze şi de ramuri, să-mi pui pe cap cununi!
Şi să ne plângă ploaia la creştet până-n zori
În toamna parfumată şi plină de culori,
Să evadăm iubite, noi doi şi veşnicia,
Să-mi pui brăţări de aur, căci tu eşti fericirea.
-->
Comentarii
Frumos poem!