Se plimbă toamna în caleştile de-aramă
Şi ploaia plânge cu lacrimi clare de cristal
Vântul împrăştie aromele din cramă
S-a îngreunat si geanta agentului poştal.
Cohorte de senzaţii în tăceri obscure
Ne furişază-n gânduri taine nepătrunse
Vine o melancolie încet ca să ne fure,
Iubirea este dusă în locuri ascunse.
Joc nervos de umbre, bântuie înserarea
în pleoape se aprind iar roşii orizonturi
Pe chipul toamnei ude stăruie mirarea,
Gândurile se împart pe mai multe fronturi.
De sufletul pustiu se prinde o aripă
Şi păsări albe ne brăzdeaza cerul minţii
Pădurea-i frumoasă, tristeţea vine-n pripă
Acasa aşteapta înduioşaţi părinţii.
Frunze vestejite se-aşază-n drum pe tăceri
Cărările luminii sunt mai reci şi scurte
O brumă stinge flori şi cântecul la greieri
Ţăranii discută politica prin curte.
A inflorit un măr, e semn de toamna lungă
Neliniştile iernii au prins un contur şters
Aducă toamna roade-n hambare şi-n pungă
Şi toate se vor duce la fel ca noi, din mers.
-->
Comentarii