Cuvintele s-au oprit undeva printre frunze. Nu mai curg
de pe ramuri, din cer, la fereastră să-mi mângâie privirea.
Dezgolite,
stau în picuri de roua
dimineţii ca şi cum ar fi primăvară.
Primăvara dinaintea iernii şi tocmai acum
şi-a găsit timp să-ncolţească barba-n ghiocei
pe faţa brăzdată de gânduri. Ai văzut?
Parcă sunt rădăcini întoarse cu grebla, în sus, de nervi
că nu se aud cum cresc înapoia mea. S-ar fi vrut înainte,
să fie aripi, să-mi poarte şoaptele în zare, în văzduh tăcerea
şi
dorul plânge
că nu e toamna îndeajuns
de noi să ne culeagă
şi (mă) rod anii.
15.10.2015, ora 12,12’
-->
Comentarii