Toamna cu îngeri
Ion Vanghele
Trec îngeri cu aripi înmuiate-n cenuşă,
Arhangheli bolnavi printre zori cenuşii,
Copacii nebuni ciocănesc pe la uşă
Şi caii nechează în ore târzii.
Îşi scutură pomii podoaba sumară
Cu bocet de frunze - un veşted prohod
Şi păsări în cer tăcerea-nfioară
Iar clipele mor întorcându-se-n glod.
Arhanghelii trec într-un zbor eşuat,
Ghirlande de flăcări să ardă în cer
Când iadul din mine rămâne-ngropat
În toamna bolnavă cu brume şi ger.
O noapte se plimbă prin noi nevăzută
Cu umbre dansând caraghios în pereţi,
Doar luna se sparge în ore tăcută
Visând trene albe, fugind prin nămeţi.
Şi tu o cadână cu pielea de jar
Dansezi în şuvoiul ce torţa îl arde
Şi umbrele tale, mistuite-n zadar
Pe pat dansatoarea o lasă de cade.
E-o noapte adâncă cireşii au ars,
Dezmăţul iubirii cu flori de cenuşă,
Iubito invită, dorinţa la vals
Şi-ascultă copacii cum tremură-n uşă...
-->
Comentarii
Și eu mulțumesc!