Ploaia a diluat marginile lumii...
Pe hârtia udă a acestei dimineți,
toamna nu se desenează cu linii drepte,
ci se revarsă în pete libere de cupru și sângeriu.
Lumina trece prin frunze ca printr-o pânză subțire,
culorile își pierd granițele,
se caută, se amestecă, se îmbrățișează,
găsind mereu o cale să lase o urmă caldă
pe șevaletul vieții,
e o artă a frumosului,
copacii își lasă nuanțele să curgă spre pământ,
fără grabă,
într-o transparență care vindecă...
Totul e fluid
până și gândurile mele s-au dizolvat un pic,
păstrând doar esența:
gustul de cafea cu scorțișoară
și-o tăcerea aurie într-o dimineață de octombrie.
-->
Comentarii