Toate tăcerile

Toate tăcerile 

Toate tăcerile dor între noi, 
cuvinte îngenunchiate, 
de-acuma poame verzi, 
în palme ai ascuns, 
sărutul meu cu ploi, 
zidind peste o rugă, 
uscatele livezi. 

Sub pleoape-ai răsturnat, 
iubito, rugăciuni, 
neîmplinirea noastră, 
are la poartă un nume, 
amesteci fericirea, 
cu năzuinţa-n lut, 
în care-mi arzi tăciunii 
şi chiar întreaga lume. 

Tăcerile ne dor, când fructul 
e oprit 
şi plângem doar iubirea, 
în nodurile lacrimi, 
puteau să ţipe doruri, iubito, 
infinit, 
tu le-ai strivit pe toate, 
în visul tău ... de patimi.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->