torțele amintirilor
pârâul s-a-ntins
ca un șarpe peste câmpie,
se varsă ca un gând
undeva departe,
sclipește apa
în oglinzi albastre
ca ochii tăi,
ramuri de salcie
îți mângâie fața,
regină de-ai fi
nu s-ar aduna atâta frumusețe
în chipul tău
plin de vraja albastrelor zări.
prin glesnele tale colindă miresme
de flori și de fruturi,
sălciile parcă au coame
de iepe și aripi
care trec pe lângă tine
ca niște coloane dorice.
aș vrea să mergem
spre moarte amândoi
în mari singurătăți
și-n necuprinsuri de cer
să stăm pe scările timpului
încremeniți
și să stingem la stele
și la luceferi până în zori
bând apă din ulciorul
de pe coapsele tale.
să ne-mpresoare dinspre ziuă
și frumosul și târziul
și-apoi să coborâm în noi
să ne luminăm sufletele
cu torțele amintirilor.
sâmbătă, 20 iulie 2013
-->
Comentarii
Frumos poem!