Am rămas trădat de vocea aceea caldă
care îmi şoptea zilnic iubirea ei.
Îmi închipui cum vrea să dreagă busuiocul
acum când e prea târziu,
timpul a pus coaje peste sentimente
şi interiorul meu e plin de întâmplări
arse până la capăt.
Mă învârt în cercurile concentrice degeaba
o să fac din ele o spirală care ies înafară
şi chiar o să simţiţi fluxul spre înalt
prin care-mi depăşesc trecutul.
Totul este rupt
de fostele mele locuiri în ambiguitate,
am învăţat să mă păzesc de superstiţii
şi de femeile fără somn.
Adun sub tălpi drumurile păţiţilor,
nimeni nu mă mai poate convinge în vreun fel
că pot atinge recorduri care nu mă ispitesc
aşa cum am obosit să cred
că morţii învie.
-->
Comentarii