Zgârâie trădarea cu pietrișul său
pe strada principală a sufletului
nu știu ce-o avea în ultimul timp
că-i fericită și dansează
pe ritmuri diferite de muzică
înteleasă numai de ea
în timp ce încrederea e-aruncată
la mezat în mijlocul prăpastiei
de pe margine
pe unde personajele scăpate
din găurile Halloween-ului
care trece în fiecare an pe-aci și lăsate
de izbeliște să ne comande direct coșmarele
din inconștientul ce mereu obosit și adormit
iepurește deschide ochii mari
din când în când și scuipă printre dinți
câte-o piatră-n capul conștientului când găsește
vreun moment oportun pentru a injecta cu serurile
minciunii răutăcioase și-a invidiei rozătoare.
În fericirea ei la un moment dat
se simte beată mangă și habar n-are
de capul ei când gheața din ochi împroașcă
indiferență și dispreț pe fizionomiile
oamenilor preocupați doar de propria persoană
agățați de pașii timpului ce-alunecă la vale printre
compromisuri conveniente unse cu mir
de interese fără cusur.
Mihaela Moșneanu
-->
Comentarii
Și dumneavoastră, d-na Aurelia, vă mulțumesc!
Doamna Florentina, credeți-mă că-i adevărat, dar eu vă mulțumesc ptr. lectură și apreciere!